marți, 13 septembrie 2011

Another Beagle Photo








By Theodorescu Costin Photography
Www.orangestudio.ro
Www.fotograf-profesionist.com

joi, 3 septembrie 2009

Si-au batut joc de mine

Exista momente cand iti pierzi total increderea in oameni, mai ales cand acesti isi bat joc de animale, pentru o suma modica pun in pericol fara pic de jena sau remuscari viata unei fiinte...Oare am ajuns sa facem trafic cu carne vie?
Sunt de acord ca se castiga bani buni din vanzarea animalelor de companie dar de ce, pentru cativa zeci de lei (comparativ cu sumele imense cerute pentru vanzare) pui in pericol viata unui pui de catel???
De ce te apuci sa falsifici un vaccin elementar pentru siguranta si chiar viata unui catel??? Si totusi te gandesti ca iti cumperi animalul de la o asa zisa canisa cu renume, cu prezente pe la toate expozitiile si destul de recunoscuta, de la o canisa cu servicii de dresaj, ambulante, etc.De la o asemenea canisa te astepti la seriozitate, respect fata de animale in primul rand si ce constati? Ca se preteaza la a lipii o eticheta scoasa la imprimanta pentru un vaccin.Ca atunci cand suni si intrebi constati ca te injura, ca te ameninta, ca practic iti reprosaza ca ai tupeul sa le reprosezi.
In tarile civilizate exista Politia Animalelor, la noi animalele vand caini.
 Atasez un link unde s-au mai plans si alte persoane despre situatii similare, ale aceleiasi "cunoscute canise"
 http://beagle.ro/viewtopic.php?f=19&t=760&start=60

Mai jos este un fragment din ceea ce s-a scris despre acest subiect:
 "Am trimis ieri sesizari la OPC, politie, producatorul vaccinului falsificat, asociatiile de protectia animalelor din Bucuresti, avocati, clienti care au cumparat de la el, care chipurile apareau pe pagina lui multumindu-i, dar de fapt am inceput sa primesc semnale de la ei ca nu suntem singurii fraieriti. Inainte sa aflu ca ne-au dat caine cu vaccinuri false i-am sunat de cateva ori sa-i rog respectuos sa-mi dea copii dupa pedigree-ul parintilor si poze, recomandandu-ma ca orice om civilizat."

joi, 2 iulie 2009

La joaca

Pentru ca sunt un pui mic si scump imi place sa ma joc...cat mai mult

Imi place sa ma joc cu stapanii mei


Sau cu prietenii mei din "Tarcul de Caini".Acolo am voie sa alerg, sa ma joc cu alti catei.De obicei ei sunt mai mari ca mine, dar totusi se joaca si cu mine.


Am si un prieten, Amo, un labrador cu care ma plimb mereu.e jucam tot timpul impreuna si imi place ca e mai mare ca mine si nu ma supara nici un alt caine rau cand sunt cu el.

miercuri, 24 iunie 2009

Confesiuni


Imi place.... sa ma plimb seara in parc, sa ma joc cu prietenii mei, sa alerg in iarba, sa ma joc cu oamenii mai prietenosi, care ma opresc uneori. Ei sunt cei mai haiosi, se poarta cu mine ca un bebelus de al lor, si uita ca eu la cele 3 luni ale mele, nu sunt chiar un bebelus....la catei nu e chiar asa ca la voi oamenii!
Imi place vara , biscuitii, jucariile de plus, somnicu de dupa-amiaza, jucariile noi pe care le primesc mereu, oasele cu tot felul de arome, dar la mine, tot joaca ramane pe primul plan!!!

Dar cel mai mult imi place de stapanii mei...adica de prietenii mei cei mai buni...chiar daca incearca ei sa se impuna uneori....nu prea le merge. Dar eu ma fac ca ii ascult, doar asa sa nu se supere, ei ma lauda ca sunt catel cuminte, si uite asa ne intelegem. Oricum pe ei ii iubesc cel mai mult!

Nu imi place...ca uneori sunt plimbata in zgarda, ca iau si bataie exact atunci cand simt ca explodez de energie si trebuie sa ma joc mai mult ca niciodata, ca uneori nu sunt bagata in seama, desi ma chinui si ma tot duc langa ei, ca simt nevoie sa imi modelez si eu dintisorii cu tot felul de obiecte pe care le au ei in casa, si ei se supara pe mine....

......ca nu ma lasa sa ma joc cu incalmintea lor, si nici macar cu papucii aia pufosi ( care seamana cu jucariile mele de plus) si nu ma inteleg ca mie aia imi plac atunci, nu mingiutele sau oasele sau ursuletii de plus pe care ii am in cosulet de ceva timp.
Ce voi nu va plictisiti de jucariile vechi? Nu au acelasi gust? Voi nu simtiti nevoia sa roadeti si altceva?

Si uneori sunt trista..si petrec ore in sir la mine in cosulet, si ma gandesc ca, de cand am venit la ei, au incercat sa ma invete tot felul de lucruri, si eu le-am inteles foarte repede. Acum ii ghicesc din priviri. Oare... ei de ce nu ma inteleg pe mine cand incerc sa le explic ceva? Oare sunt eu diferita si nu imi dau seama? Nu as vrea sa fiu cu mult diferita...si as vrea ca si ei sa ma poata inteleage mai usor.

Oricum eu ii iubesc pe ei asa cum sunt, pentru ca si ma iubesc pe mine, chiar daca ii supar cam des.....!

marți, 23 iunie 2009

Aceasta sunt eu...

Buna,
Aceasta sunt eu, sau mai bine zis eram eu cand eram mica-mititica, cand inca nu stiam mai nimic.Cand m-au adus eram doar un catelus proaspat venit pe lume, speriat...dar cu acelasi chef de joaca.